Arhive pe etichete: 2003

„Vozvrashchenie” (2003) – The Return

E ceva profund dramatic în legătură cu orice produs de artă rusească.

Un film reuşit care, dintr-o simplitate şi o frumuseţe intrigantă autosuficiente, a fost transformat de specialişti într-o pseudoparabolă despre sistem, despre vechile fantome politice care bântuie din când în când, inopinat şi tulburător, fortăreţele Rusiei contemporane. Consider că s-a mers prea departe.

Regia te pune pe gânduri. E minunat să vezi un copil care-şi probează maturitatea când te aştepţi mai puţin. Tot aşa, când un adolescent îşi construieşte acţiunile în jurul obedienţei aproape neverosimile, fidelităţii oarbe, care-şi rezervă dreptul de a nu pune nici întrebări, de a nu ridica niciun fel de suspiciune. Ce bine că există echilibru. Ce bine că există îndoială.

S-a vorbit despre o dimensiune mitică, despre sfera ontologică de tranziţie şi despre ideea călătoriei iniţiatice. Ipoteze absolut valide, dar nu neapărat necesare în decodare.

tumblr_m4dpibNtJj1rnetpfo1_500

Regizorul Andrei Zviagintsev îşi avertizează spectatorii că vor rata misterul filmului dacă îl vor privi din punctul de vedere al vieţii de zi cu zi. Aici nu sunt deloc de acord. Am senzaţia că am de-a face cu tipica aroganţă regizorală care, subestimând publicul,  nu concepe interpretările fracturate. Puţini sunt în stare să gestioneze frica asta.  Poate mi se pare.

În orice caz, când un artist vorbeşte despre propria operă mi se face greaţă.

La fel se întâmplă şi în cazul în care nu vorbeşte. Cuplez aici şi reproşul lipsei de informaţii sau pretenţiile telepatice ale artiştilor de a intra pe frecvenţa consumatorilor cu siguranţa şi uşurinţa cu care ai intra într-o bucată de brânză de burduf cu un cuţit proaspăt ascuţit.

Cred că am rămas cu ideea că orice operă, odată creată, e propulsată în lume, cu apărare intrinsecă, suverană și independentă, unitară și indivizibilă ca un stat de drept.

 

Scrie un comentariu

Din categoria film