Ernesto Sabato – Tunelul

O carte bună.

Nu ştiu de ce, dar m-am gândit că o să aibă acelaşi impact năucitor pe care l-a avut „Elogiul mamei vitrege” a lui Mario Varga Llosa.

Dinte criticii care i-au analizat opera, aş sta cu Maria Angelica Coreea la o cafea să-mi explice mai multe despre felul în care constată desacralizarea statutului  protagonistului pe seama propriilor sale acţiuni. Mi se pare cea mai terestră şi în răspăr teorie pe care am citit-o deocamdată.

Despre revenirea la şi  imposibilitatea sustragerii dintr-un câmp gravitaţional mundan.

Teoriile celorlalţi critici nu-mi par neapărat justificabile. Totuşi rămâne de menţionat că Ernesto Sabato este un excelent povestitor. Chiar dacă este despre nimic, despre dezumanizarea omului modern, despre iluzia identicului oglindit în singurătatea aparentă a altora.

Foarte puţini scriitori vădesc abilităţile unui creator de stare. Printre primii a fost Kafka. Au mai urmat şi alţii, iar acum Sabato. Şi nu-i trebuie mai mult de trei rânduri pentru asta. Uneori cred că e magie. Trebuie să mai citesc şi să fur câteva trucuri.

Ernesto-Sabato-4

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria carte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s