Viața mea cu Freud. Nicolle Rosen

Cred că oricine este în stare să vorbească, dacă i se oferă ocazia, despre cel puțin una din lucrările de referință ale bine cunoscutului Sigmund Freud. Sau să enumere niște cuvinte-cheie care să-i definească activitatea într-o formă sau alta.  Am citit studiile lui Freud deopotrivă cu interes și cu greutate pentru că întotdeauna mi s-a părut, fie că este el însuși un adept al formulărilor ample și întortocheate, fie că traducerile studiilor în limba română nu sunt cele mai reușite. Oricum ar fi, orice carte scrisă de Freud mi-a impus întotdeauna un ritual de pregătire: o disponibilitate, un loc propice lecturii, un moment bine ales și o minte clară, cât mai puțin voalată.

De multe ori s-a întâmplat să atașez unui om care scrie pentru mine și o componentă socială. Astfel, m-am întrebat adesea cum se încadrează  unul sau altul într-un mecanism global, ghidat de convențiile aferente epocii. Mai precis, m-a interesat și o dimensiune personală a vocii și felul în care aceasta operează cu o paletă de raporturi umane specifice. Așa am ajuns la cartea Viața mea cu Freud, scrisă de soția psihanalistului. Undeva pe parcursul celei de-a treia cărți a lui Freud m-am oprit  să mă întreb cum de reponsabilitățile familiale, intime, încadrarea socio-temporală nefericită pentru evrei au avut un ecou prea puțin impunător și cu o intervenție minimă  asupra suitei de lucrări complexe care ar părea mai degrabă rodul unui cult al solitudinii, al izolării, al detașării de aceste însemne. Iată că mi-am găsit și explicația în mărturiile Marthei Freud.

Sigmund-Freud-006

În principiu, însemnările conturează un spectru familial, cu reguli eminamente tradiționale și ierarhii care asigură la tot pasul un management sănătos și de lungă durată. Opus modului de viață dezrădăcinat și boem recurent în majoritatea cazurilor, traseul lui Freud a fost, în esență, relativ echilibrat, și asta strict datorită politicii organizaționale dezvoltate de Martha Freud. În ansamblu, întreaga carte este un tratat de gestiune a relațiilor, tehnici de PR puse în slujba construcției unui mediu de protecție pentru Sigi (cum i se spunea în familie).  Altfel  spus, prin Martha Freud modernitatea înțelege sarcina tăcută a conceptului de the good wife.

Prin prisma unei viziuni corporatiste, rolul Marthei F. are aceleași caracteristici care figurează în fișa postului unui assistent manager; un fel de personaj fantomatic, responsabil cu ordinea, cu programarea vizitelor, cu disciplina copiilor, cu liniștea necesară omului de geniu, cu orice fel de protocol, cu datorii casnice și cu orice altceva în afară de evoluția personală. Dacă Sigmund Freud este emblema psihanalizei astăzi, acest lucru se datorează și contribuției unei figuri aflate în permanență în plan secund.  Este aproape un caz clasic al fotografiei cu elemente de prim plan și elemente de fundal sau al imaginii fortului a cărui temelie solidă scapă ochiului.

Cartea aduce în discuție o abordare cronologică a mariajului Sigmund-Martha, punctând capitole și episoade ale debutului în căsnicie ( când și în ce context s-au cunoscut),  momente și gesturi mai mult sau mai puțin penibile în naivitatea și stângăcia lor în spațiul intim (îndrăzneala Marthei de a-i reproșa lui Freud, în scris ce-i drept, jalnicele performanțe sexuale, și lipsa acelui je ne sais quoi în orice comuniune de ordin fizic), lipsa compatibilității la nivel intelectual, nemulțumirea ei ca urmare a dezinteresului lui Sigmund de a o psihanaliza, rame de încadrare istorică și socială, arbori genealogici, episoade recurente din viața familiei Marthei, prietenia lui Sigmund cu Yung, evoluția celor 6 copii și atașamentul lui Freud față de Anna Freud – singura care ulterior avea să îi calce pe urme-, dispersia ideii de mariaj și nașterea ideii de camaraderie, lipsa interesului fizic, angoase și furie reprimată, pasaje de auto-analiză și introspecție, ideea de boală și impactul ei în contextul familiei și idolatriei, în fine, durerea nesfârșită provocată de stingerea din viață a marelui psihanalist.

Totuși, interesant este faptul că odată cu moartea lui Freud ia naștere ascensiunea intelectuală a Marthei. Lipsită de grija copiilor deja căsătoriți și plecați în alte regiuni, aceasta își asumă câștigata libertate, aproape inaccesibilă din timpul îndelungatului mariaj, cu aceeași conștiinciozitate cu care și-a asumat și rolul de soție tradițională. Nu puține vor fi momentele în care își va satisface curiozitatea cu studiile și lucrările din biroul soțului ei, odată ferit cu atenție de figurile familiale.  Mai mult, se va hazarda ea însăși în aserțiuni, presupuneri și va ajunge să elaboreze mici teorii și ipoteze pornind de la vreun concept din psihanaliză, sau să-și consolideze încrederea în propriul ei raționament. Așadar, cartea este dispusă în două cicluri care urmăresc viața Marthei în prezența și absența lui Freud, cu accent pe influența acestuia și plierea, modelarea spațiului familial conform cerințelor specifice mediului de lucru.

Pe scurt, ca și cum ai fi cameraman la un reality-show în casa Freud.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria carte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s