Arhive lunare: Septembrie 2012

Atunci. Acolo. Oliver Lustig – Dicţionar de lagăr

dachauDin ciclul scriitorilor supraviețuitori ai lagărelor de concentrare, de data aceasta l-am ales pe Oliver Lustig, scriitor român, deportat la 15 iunie, 1944,  în lagărul de concentrare Birkenau- Auschwitz. Nu-mi amintesc exact momentul în care am început să dezvolt o obsesie în jurul perimetrului literar care dezbate, descrie sau analizează istoria, evenimentele din timpul celui de-al doilea război mondial. Un aspect semnificativ este reprezentat și de preferința autorilor de a-și etala rănile aparent cicatrizate aflate însă în pericol de a se transforma rapid în leziuni purulente cu prilejul fiecărui moment descris. Este ca și cum, în mod voit, autorul întocmește un pact cu o scriitură dureroasă, în fața căreia își probează, își verifică pragul anduranței emoționale.

„Dicţionar de lagăr” apare la editura Cartea Românească în anul 1982, iar în 2004, mai apare o carte semnată de Oliver Lustig, intitulată ”Ce rost are să vorbim despre Holocaust?”. Preocuparea primară a acestui autor pare să nu fie supraviețuirea, ci memoria. Ca orwellianul Winston Smith, protagonistul vede calea spre supraviețuire prin niște valori intrinseci, prin interioritate, individualitate, acesta căutând să-și cultive rădăcinile și să întrețină o strânsă legătură cu trecutul, cu familia, cu acele episoade disparate care îi amintesc de propria-i umanitate și de necesitatea conservării acesteia pe cât posibil în spațiul concentraționar nazist.

Pentru cineva care dorește o imagine de ansamblu a ceea ce a însemnat „traiul” într-un lagăr de exterminare, Dicționarul se dovedește a fi destul de cuprinzător; un fel de inventar de elemente concrete care descriu în amănunt experiența evreului sosit în lagăr, de la început până la sfârșit. Din punct de vedere formal, titlul reflectă exact structura romanului care, așa cum ne promite autorul, este un dicționar în toată regulă, cu termeni de la A la Z, plus câteva poze care înfățișează diverse momente sau aspecte definitorii: sosirea trenului pe peronul din Birkenau, imagini de la Dachau, scene de spânzurare de stâlp, sinucideri din ordin, cuptoare de ardere din cadrul crematoriilor de la Birkenau sau efecte ale subnutriției.

Toate cuvintele care figurează în dicționar și beneficiază de explicațiile aferente, sunt în limba germană, și variază de la exclamații (arbeit macht frei!-munca te face liber!), ordine (alle heraus!- toți afară!), îndemnuri, procedee (selektion- selecționarea pentru crematoriu), nume de locuri (Kaufering, Landsberg) sau de persoane (Himmler, Mengele, Ilse Koch) la stări (hunger-foame), senzații (das Mitleid- milă, die schweigens-tăcerile), sentimente (die angst-frică) și chiar obiecte concrete (das brot-pâinea, strumpf-ciorap, tee-ceai, cyclon B, der Judenstern-steaua galbenă). Fiecare termen din dicționar reprezintă o nouă piesă din puzzle. Cu fiecare literă, atmosfera începe să prindă contur.

În ciuda pasajelor în care sentimentul de revoltă este pronunțat și adesea cristalizat prin întrebări retorice, există o dimensiune obiectivă în relatarea faptelor, ca și cum naratorul ar fi pe alocuri situat undeva în afara planului acțiunii. Acesta este pe rând regizor al propriului său documentar, protagonist, psiholog, prizonier dar nu în ultimul rând, și un om. Perspectivele prin prisma cărora se desfășoară întâmplările sunt mereu punctate de ideea regretului, a deznădejdii, a devitalizării vertiginoase în fața unor presiuni de ordin fizic și psihic. Neputința de a-și salva familia sau lipsa oricăror vești cu privire la ceilalți membri ai familiei (opt la număr) sunt stări care traversează personajul pe tot parcursul romanului, devenind chiar mai importante decât demonstrațiile de cruzime din partea celor din SS sau torturile fizice la care erau supuși häftling-ii, în fiecare zi.

Romanul nu are un început și un sfârșit propriu-zise. Teoretic, acesta permite orice fel de  abordare întrucât rare sunt situațiile în care poveștile se înlănțuie de la termen la termen. Ceea ce încearcă Oliver Lustig să facă în acest dicţionar nu este neapărat să stârnească mila, frica sau o empatie bolnăvicioasă referitoare la situația evreilor din timpul celui de-al doilea război mondial. Revolta, angoasa, trauma, argumentele fie directe, frontale, fie expuse într-o cheie împăciuitoare și hotărârea cu care își susține pledoaria pentru actul iterativ al „aducerii aminte” își regăsesc ecoul în cealaltă carte a sa ”Ce rost are să vorbim despre Holocaust?” „Dicționarul de lagăr”, pe lângă o funcție informativă, îndeplinește și un rol secund―acela de a stârni curiozitatea cititorului prin diverse tehnici: întrebări retorice, monolog interior, întrebări existențiale, astfel încât cititorul se regăseşte nu numai în fața unui martor aflat în plin proces de confesiune, ci și, în mod surprinzător, în  fața unui povestitor mai iscusit decât însuși cititorul ar fi bănuit în prima instanță.

Scrie un comentariu

Din categoria carte